fosilele

Fosila (din latina: fossilis, "dezgropat"; numit in germana si Petrefakt) este un termen utilizat pemntru resturile sau urmele biologice ce au varsta de peste 10.000 de ani in istoria Pamantului. Aceasta perioada de timp corespunde perioadelor geologice de la inceputul halocenului, iar in paleontologie pleistocen/halocen, urmele lasate, sau resturile recente sau actuale. Unele fosile constituie resurse energetice deosebit de importante in forma de petrol, gaze naturale sau din plante carbonizate in conditii speciale s-au format carbunii. Prin anumite conditii de mediu se pot conserva partial sau total corpurile animalelor sau plantelor preistorice , in unele cazuri se pot gasi excremente pietrificate, acestea fiind numite coprolite. Fosila se mai poate defini si ca un organism sau rest dintr-un organism vegetal sau animal conservat in depozitele sedimentare din trecutul geologic al Pamantului.

minerale si roci

Minerale si roci.I 1. Minerale. In compozitia litosferei intra o mare varietate de minerale. Mineralele sunt substante care se gasesc libere in natura si au o compozitie chimica si proprietati fizice bine definite. Astfel de minerale sunt : sarea, chipsul, calcitul, cuartul, blenda, pirita, stibina, siderita, etc., fiecare constituite din mai multe elemente chimice diferite. In natura insa pot fi gasite, mai rar si minerale alcatuite dintr-un singur element chimic, ca de exemplu aurul, argintul, curpul, etc. Stiinta care se ocupa cu studiul mineralelor se numeste MINERALOGIE. In natura mineralele se gasesc rareori singure. Doua sau mai multe minerale asociate constituie ceea ce se cheama o roca. Agregatele de minerale din care, prin diferite procedee industriale si in conditii economice, poate fi extras un component util, poarta denumirea de minereuri. Marea majoritate a mineralelor isi au origine in substanta topita din interiorul Pamantului, care se numeste magma. Aceasta este un amestec de silicati topiti cu o compozitie chimica complexa, din care, prin racire, s-au format mineralele. Mineralele se deosebesc unele de altele prin proprietatile lor fizice si chimice. Principalele caracteristici ale unui mineral sunt : starea de agregare, culoarea, luciul, clivajul, spartura, duritatea, greutatea specifica, proprietatile magnetice, radioactivitatea si altele. Proprietati fizice ale mineralelor. Din punct de vedere al starii de agregare, cu exceptia mercurului care este lichid, toate mineraalele sunt solide. In stare solida mineralele se prezinta fie sub forma amorfa fie sub forma cristalizata. Mineralele cristalizate prezinta o structura regulate, atomii fiind asezati intr-o anumita ordine geometrica. Cristalele au luat nastere din material topita initial, prin racire, formand diverse poliedre (cub, prisma). Corespunzator formelor geometrice pe care le ia prin cristalizare, mineralele se impart in sapte mari grupe, numite sisteme de cristalizare. Cristalele de sare gema de exemplu au forma de cub si deci fac parte din sistemul cubic. De altfel cea mai mare parte a mineralelor se prezinta sub forma cristalizata : cuartul, sarea, pirita, blenda, diamantul, grafitul etc. Aspectul exterior al mineralelor este foarte variat, cu toate ca structura lor interna arata forme cristaline regulate. Unele minerale se prezinta ca niste cristale alipite (macle), altele au aspect granular (pirita, granat), prismatic (cuart, diamant), mamelonar (limonit), lamelar foios (mica), arborescent (aur), acucular (stibina), fibros (azbest), solzos (grafit), pamantos (hematit, limonit) etc. Mineralele amorfe, spre deosebire de cele cristalizate, au o structura neregulata, particulele de materie (atomii) fiind asezati fara nici o ordine. Astfel de minerale sunt : bauxita, limonitul, opalul si altele. Culoarea este o proprietate foarte caracteristica pentru un mineral, varietatea de culori fiind foarte mare (sulful este galben, malachitul este verde, pirita este galben-aurie etc.). Luciul este de asemenea o caracteristica importanta a suprafetelor de cristal. El poate fi metalic (aur, argint, pirita), adamantin (diamant), sticlos (cuart, feldspat), matasos (gips, azbest), gras sau rasinos (cuart) si sidefos (mica). Exista si minerale lipite de luciu (mate), ca de exemplu caolinitul. Transparenta arata modul in care diferite minerale sunt strabatute de lumina. Clivajul etse proprietatea unor minerale de a se desface usor in straturi sau foi, dupa anumite directii de swcritalizare, ca de exemplu : mica, gipsul, calcitul, galena etc. Spartura este, de asemenea, o proprietate caracteristica pentru minerale, prin lovire si spargere suprafata formata diferind de la un mineral la altul. Duritatea unui mineral arata rezistenta pe care suprafata acestuia o opune la zgarierea cu un corp ascutit mai dur. Clasificarea mineralelor dupa duritate se poate face pe baza unei scari-etalon de la 10 trepte (scara lui Mohs), care permite compararea mineralor respective cu 10 minerale de duritati diferite : 1 – talc 6 – ortoza 2 – gips 7 – cuart 3 – calcit 8 – topaz 4 – fluorina 9 – corindon 5 – apatit 10 – diamant Practic, duritatea unui mineral se determina zgariindu-i suprafata pe rand cu minerale din scara lui Mohs. Daca de exemplu, ultimul mineral care-l zgarie este apatitul, iar el zgariei la randul sau fluorina, inseamna ca duritatea lui este cuprinsa intre 4 si 5. Greutatea specifica a mineralelor variaza intre limite foarte mari, si anume de la 1 si 23 g/cmc. Aceasta proprietate este foarte importanta in prepararea minereurilor, permitand o separare usoara a minereurilor datorita diferentei de greutate specifica. Proprietatile magnetice se intalnesc la mai putine minerale si, anume la magnetit, pirotina si platina. Aceste minerale atrag fierul si deviaza acul unei busole.